Motto:
„Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte,
E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.”
(Mihai Eminescu)
IN MEMORIAM…
Din ce
în ce mai des aflăm de dascăli care se duc prea devreme în lumea umbrelor.
”Enigmatici și cuminți” oamenii școlii se sting de regulă după primii ani de la
pensionare. Pentru foarte mulți dintre ei sfârșitul e mult mai devreme.
Ziua de luni 24
septembrie 2018 a adus o veste tristă în comunitatea noastra:educatoarea
Aurora Fodoroiu a plecat dintre noi. Timpul
nu a mai avut răbdare şi ea nu a mai apucat momentul împlinirii celor 64 de ani .
Cu totii am primit cu mare tristete vestea.
Dar viaţa este
alcătuită si din lucruri triste, ce nu se pot înlătura.
Marea virtute cere omului
resemnarea. Se resemnează, însă cel ce şi-a făcut în viaţă datoria de om, de
semen, de creştin.
Educatoare careia multi
dintre tinerii de azi i-au fost invatacei, Aurora Fodoroiu, s-a realizat în
viaţa sa de om şi creştin prin propria sa fiinţă, prin faptele
sale si prin urmaşii săi.
S-a nascut la 21 octombrie 1954 intr-o familie
de oameni gospodari din Paulestii Vrancei unde si-a petrecut copilaria. Parintii
sai i-au indrumat pasii spre scoala din sat si apoi spre liceul din Vidra.
Vocatia de dascal si-a desavarsit-o prin
absolvirea Institutului Pedagogic de 2 ani de la Bacau, unde am avut
privilegiul de a-i fi colega.
Pasiunea pentru profesie şi competenţa
s-au împletit cu trăsăturile deosebite ale personalităţii sale: modestie,
discreţie, generozitate, optimism, respectul faţă de toţi cei din preajmă,
colegi sau copii, fiind pacifista, sociabila, cu un fin simţ al umorului şi un
accentuat simţ al datoriei.
În societate a fost o persoană de o
probitate morală de necontestat. În familie şi-a iubit soţul si copiii,
părinţii si fratii.
Şi-a iubit elevii ca un părinte, pătrunzând în sufletul lor
cu discreţia omului înţelept şi iscusit, stăruind în a sădi în generaţiile de
copii pe care i-a educat bucuria cunoaşterii, sporind capacitatea lor de a-şi
rezolva îndoielile şi neliniştea, de a nu fi lăsaţi pradă ignoranţei.
Prin spiritul ei bogat, deschis, autentic, responsabil şi mai ales generos a exercitat asupra copiilor o puternică influenţă, prin tot ce
a spus şi a făcut, pregătindu-i pentru urmatoarea etapa din viaţă, stiut fiind faptul
că educaţia primită în primii ani de
viata rodeşte în inimile copiilor in întreaga lor existenţă.
Dincolo de acest moment dureros pentru
noi toţi, cauzat de strămutarea prea timpurie la cele veşnice , personal mă
simt onorata că am avut o astfel de
colega si prietena.Totodată, cred că nu doar pe mine mă încearcă acest sentiment
, ci şi pe cei din familia sa - pe soţul
ei , pe copii , care, începând de astăzi, vor trebui să o poarte în sufletele
lor ca pe o nestemată de preţ.
Acelaşi sentiment, consider, îi încearcă şi pe prietenii ei
de suflet, pe colegii din corpul profesoral al Şcolii „Alexandru Vlahuta”, şi
mai ales pe copiii din generaţiile pe care le-a îndrumat.
Adio, draga noastra prietena si
colega ! Îţi dorim ca drumul spre veşnicie să-ţi fie presărat cu flori şi te
asigurăm că noi toţi, cei care te-am cunoscut, nu te vom uita niciodată!
O lacrimă plină de pioşenie, ne va
cădea mereu pe locul unde îţi petreci veşnicia!
Dumnezeu să te odihneasca si sa te binecuvânteze !