miercuri, 8 octombrie 2014

Onoarea



MOTTO:
"Povestea unor cuvinte e şi povestea so­ci­etatii. Unde e un maximum de co­rup­tie e un minimum de onorabilitate. Unde nu e cultivata onorabilitatea, legile nu se apli­­­ca ori sunt intocmite ca sa permita avan­sul necinstei."
(Tudor Octavian- Scriitorul de la pag.3/Jurnalul National-16 oct.2008)

Onoare – un cuvant cu adevarat nobil, o virtute cu adevarat valoroasa.

Onoarea e cel mai mare dusman al fricii, al caracterelor slabe, al minciunii.
Onoarea este hrana unui spirit sanatos.
 Cine mai pune azi pret pe onoare? Cine mai da valoare acestei virtuti si pentru cine onoarea mai reprezinta singurul mod de a trai demn printre oameni?
 Mai relativa ca niciodata, onoarea este prima  la care renuntam atunci cand viata ne cere un pret, de aceea intalnim tot mai des printre noi insi care o inteleg altfel. Pentru ei  onoarea sau onorabilitatea are legatura doar cu plata datoriilor/indatoririlor nu si cu asumarea acestora. De unde si derivatul "onorariu". Daca  esti avocat primesti pentru prestatia ta, ca e morala sau imorala, un onorariu. Dar daca  datorezi cuiva pozitia ocupata, neaparat trebuie sa-i onorezi asteptarile cu decizii care sa-i satisfaca aceluia orgoliul.
 După cum sunt mai multe forme de datorii asa sunt mai multe forme de onoare. Pentru multi dintre noi onoarea nu are legatura  cauzala cu cinstea sau corectitudinea, cu morala sau cu alte calităti. Cineva poate fi necinstit sau imoral dar totodata foooarte onorabil in sensul ca indatoririle pe care si le acceptă le si indeplineste.
 Si cum traim intr-o democratie "de cumetrie", vorba unui clasic in viata , ne intalnim mai mereu cu "onorabilele" fete ale sefilor mai mari sau mai mici ce se lupta din rasputeri sa-si achite datoriile.

Deunazi, am avut onoarea de primi negru pe alb " aprecierea" de care ma bucur dupa aproape 40 de ani de munca in acelasi loc, unde as fi crezut ca mi-am facut datoria in mod corect si cu multa raspundere. Ca n-am opis la dosar e dezonorant , intr-adevar, la fel e si faptul ca nu am semnat cv-ul pe toate paginile (sper ca l-ati lecturat cu atentie), dar sa-mi spui ca 55 de credite transferabile din 90 inseamna minimum de interes profesional, e prea de tot. Ca oameni de scoala si cu scoala ma asteptam sa calculati in procente si ati fi constatat  ca inseamna  mai mult decat notele primite de protejatele dumneavoastra,  onorabili  decidenti in ale angajarii,  la mult clamatul concurs de titularizare.