descoperă!

Paris- un vis posibil?

Cine trăieşte în realitate îşi asumă în general vârsta cronologică, iar uneori, dacă interesul o cere, şi pe cea biologică, ştiut fiind faptul că între ce arată buletinul şi ce arată oglinda e uneori o diferenţă.
Bătrâneţea este a fiecaruia, vârstnicii înşişi asumându-şi-o printr-o atitudine comportamentală adaptată caracteristicilor de vârsta: un anumit raport activitate/odihnă, particularităţi alimentare şi de mişcare fizică, raportul varstnic/familie/societate fiind puternic marcat de starea materială (a se citi mărimea pensiei) a pensionarului sau a familiei sale, etc.

Aşa se face că unii îşi pot împlini visele cele mai îndrăzneţe, pe când alţii...
Aflarăm de curând din presă cum că un grup de pensionari de vârsta a III-a , asociaţi într-un club exclusivist al"seniorilor", (puteţi asimila termenul cu un titlu nobiliar fără a greşi, căci de pe "surse" am aflat că este compus numai din doctori, avocaţi, judecători şi ... primari), au purces la drum prin continent punându-şi la bătaie" economiile "de-o viaţă (sau poate le-a ajuns ultima pensie) să nu moară înainte de a trăi sau retrăi un vis: acela de a vedea Parisul crizat.

Dar,tot bogatul cu noroc! căci , instituţia condusă la nivel naţional de"Mihaela, dragostea mea"( a se citi a lui Geoană) , nonguvernamentală şi apolitică, salvatoarea de pensionari fără moştenitori, le-a întins o mâna de ajutor întru' împlinirea visului.
Toate bune şi la locul lor, dar mai aflarăm că grupul ce număra după unii comentatori 15, după alţii 40, 49, 50,etc. ce conţinea şi persoane care n-ar recunoaşte încadrarea în această grupă de vârstă nici în ruptul capului ( ar trebui înfiinţat şi "clubul juniorilor") a fost urmărit de ghinion după ghinion.

Săracii de ei!Ceasul rău, ce să mai zici?
Bine că le-a ajutat Domnul "Ca să-şi împlinească visul/De a re-vedea Parisul."

-Na!că devenii şi poetesă, poate mă includ şi pe mine în" club", că poeţi n-am auzit să aibă!

Am tăcut destul anul asta!

Am tăcut cam mult anul asta!E timpul să-mi revin, nu-i aşa, mai ales că acum veni şi primăvara!
Sper,am şi eu semnele mele ce-mi vestesc acest lucru.Unul ar fi că s-au lărgit găurile din asfalt!
Altul ar fi ca au început demolările şi reconstrucţia de trotuare (sau poteci?) cu un ritm ce promite finalizarea la anu'şi la mulţi ani...de mandat.
Să vă mai spun şi altele?
Recent ni s-a adresat tuturor întrebarea :"Ce-aţi face dacă aţi fi primar o singură zi?"
Vezi doamne, cică ar ţine cineva seama de ce crede prostimea...
Ce răspuns am putea să dăm? E de ajuns o singura zi să poţi face ceva şi pentru alţii? Nici pentru tine şi ai tăi nu prea ai ce face în aşa "mult" timp.
Dacă în 18 de ani nu s-au putut asfalta cei 1600 de metri de drum , într-o zi...ce să poţi face?
Cred că dacă măcar o zi, cineva s-ar gândi la noi ca la propria persoană, măcar cu puţin respect, ar găsi soluţii. Şi încă foarte repede.
Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere,zice românul nostru, şi totuşi, poate într-un târziu ne va veni mintea la cap şi vom cere noi, cu glas tare, căci chiar dacă este criză, resurse pentru lucruri gen "tichia de mărgăritar"se găsesc, slavă domnului...

Apropo, ştie cineva, când se vor monta artezienele în parcul nostru emblemă?