LUK!

Un prieten sincer care te priveste in ochi..

Uneori pare sa nu-l intereseze nimic,dar nu-i adevarat! 

Oricand este dispus sa te inveseleasca, chiar daca nu prea ai chef!

      

ŞCOALĂ, STRADĂ ŞI SPITAL/Varianta locală

Aşa se numea o emisiune pe care, trebuie să recunosc că o urmaream cu interes pentru că mi s-a părut printre puţinele emisiuni realiste, situaţiile prezentate fiind din cele mai grave, de regulă întâmplându-se la ţară.

Dar nu oriunde la ţară , ci în zone greu accesibile, îndepărtate de lumea civilizată.

Se făcea mult caz că drumurile nu sunt bune, că şcoala este veche, că doctorii preferă oraşul...
Ce faci atunci când ai (ne)şansa să locuieşti mai la vale, când mai ai şi parc în sat, dar "dai în gropi" la propriu că numai drum nu poate fi numit cel ce taie localitatea în două taman prin centru?

Poţi să-ţi "iei câmpii" la propriu, adică să eviţi zona luînd-o pe câmp.

Cred că mulţi au probat varianta asta.
Şcoala, apreciaţi şi singuri ce "produse" a livrat de-a lungul timpului, aşa că, bine-i face Madam Criza că o lasă să se descurce şi singură...

VACANŢĂ la TV / Concediul bugetarului de la sat

Concediu de bugetari...(N-am mâncat nicio literă, locuiesc într-un sat şi lucrez la stat!)
Nouă ne-au "amputat"salariul mai demult, aşa că nu ne-am făcut planuri mari pentru timpul liber.
Dacă ne rămâne ceva timp după ce ne terminăm treburile prin bătătură, să nu rămânem în urmă cu starea naţiunii, urmărim şi noi ce avem la TV/ operator UPC ROMÂNIA.
Până şi la acest capitol suntem discriminaţi, căci dacă în oraş ai mai multe canale la acelaşi preţ al abonamentului sau chiar mai mic, la "ţeară", dacă le numeri, sunt vreo treizeci şi ceva, dintre care o mare parte au imaginea înţepenită pe un cadru zile întregi, sau nu au sonor, sau...
De calitatea programelor, ce să mai vorbim?
Recent, cineva a făcut telefonic un sondaj de opinie privind calitatea serviciilor operatorului de cablu UPC, de parcă nu ar şti ce ne furnizează.
Probabil că alţii s-au gândit cu mult mai devreme să renunţe la asemenea servicii, căci însuşi UPC recunoaşte oficial că pierde clienţi. Avem de ales, aşa că, niciodată nu e prea târziu să schimbăm situaţia în favoarea noastră!

DE LA SUFLET LA SUFLET/ Ajutorul de partid

Că sunt tare nefericiţi cei care în mod repetat au fost loviţi de inundaţii ştim cu toţii, chiar dacă nu am mers la faţa locului.
Că tot românul cu suflet dă din puţinul lui pentru a ajuta, este lăudabil cu atât mai mult cu cât majoritatea au rămas anonimi.Lăudabil este şi efortul celor care s-au implicat în acţiuni umanitare. Dar când, cu bunăcredinţă dai ce crezi că acelor nefericiţi le-ar face trebuinţă şi vezi că totul se donează din partea unui partid care, ca şi când ar fi în campania electorală transportă ajutoarele cu tiruri cărora nu le lipseşte sigla de partid, parcă nu prea îţi vine nici să te laşi ajutat...

Se bazează "donatorii"pe memoria oamenilor ajunşi în situaţia aceasta tot din "grija" lor?

Oare bunul simţ n-ar putea să se manifeste măcar în momente de acest gen?

Se pare că nu, din moment ce niciun politruc , de la nivel central, zonal sau local , indiferent din ce partid face parte, nu pierde ocazia de a poza ca "bun samaritean".

Meşterul Manole şi Criza

Legenda Meşterului Manole, de sorginte folclorică, este mai mult sau mai puţin cunoscută, în funcţie de cât a putut fiecare învăţa la şcoală , dar situaţia evocată în versurile sale se regăseşte destul de des în viaţa noastră de zi cu zi.

Mereu a fost actuală, în prezent "sindromul" fiind profund marcat de prezenţa Crizei.

Dată fiind frecvenţa cu care este învinuită de toate relele pamântului, îi acordăm acesteea statutul de persoană.

Să avem şi noi pe cine arăta cu degetul!

Mă gândesc că ar fi necesar un sacrificiu pentru ca realizările anunţate cu surle şi trâmbiţe şi punctate ca realizări pe anul trecut , să aibă o viaţă mai lungă decât câteva luni, altfel impresia de muncă de mântuială devine tot mai evidentă şi vorba românului harnic"Hai la muncă să muncim, dă Doamne să nu găsim!"tot mai bine ilustrată.
Nu este greu de crezut că banul public poate fi aruncat la întâmplare, de dragul de a raporta o nouă realizare, de a culege laude goale de conţinut, atât timp cât la o banală alee s-a revenit într-un an de câteva ori, "profesioniştii" care-l gestionează (pe el, pe banul public!) fiind probabil foarte încântaţi de rezultat.

În ceea ce priveşte cei 1600 m.l. de drum plin de cratere, neputinţa este pusă pe seama Crizei şi a Direcţiei de Drumuri, căci pe la noi se pare că nu s-a auzit de fondurile europene (Regio -Programul Operational Regional poate vă spune ceva- www.inforegio.ro),gunoaiele de prin curţile "gospodarilor"ce locuiesc prin zonele cu pricina fiind singurele care mai atenuează şocurile.

Sper ca prin 2012, prin primăvară să se audă!

Vin alegerile , nu?

Preţul traiului civilizat...

Statisticile nu ne avantajează ca popor
la consumul de articole pentru curăţenie.
Apa face parte din categorie?

La oraş, dar mai cu seamă la sat, unde binefacerile civilizaţiei ajung mai greu, tot omul încearcă să-şi facă viaţa mai comodă şi traiul mai civilizat.
Uneori este ajutat de politicile globale, cum ar fi cele UE, care au pus la bătaie fonduri importante pentru infrastructură, chiar daca unii încearcă să spună că de la partid vine totul, alteori de poziţia socială care îi permite să aibă banii necesari, dar după ce şi-a făcut şi el , omul de la sat, săteanul, "infrastructura" lui personală, cu efort şi sacrificii , sperând că nu va mai merge "în fundu' curţii", na! că s-a scumpit canalul la 80% din valoarea apei potabile, care, ştiţi deja ce ieftină este!
-Da ce fraţilor, merg pompele voastre şi la evacuare, sau aşa se acoperă consumul celor care se bucura de privilegii ?
Şi... dacă tot e bătaie de joc, să fie pân' la capăt: a venit canicula, poate sta săteanul şi nespălat, ce-i atâta civilizaţie pe capul lui? Şi pân' la urmă, nu s-a obişnuit de atâtea veri în care apa curge când plouă şi se încăpăţânează să nu curgă strop când afară sunt 37 de grade?

descoperă!

Paris- un vis posibil?

Cine trăieşte în realitate îşi asumă în general vârsta cronologică, iar uneori, dacă interesul o cere, şi pe cea biologică, ştiut fiind faptul că între ce arată buletinul şi ce arată oglinda e uneori o diferenţă.
Bătrâneţea este a fiecaruia, vârstnicii înşişi asumându-şi-o printr-o atitudine comportamentală adaptată caracteristicilor de vârsta: un anumit raport activitate/odihnă, particularităţi alimentare şi de mişcare fizică, raportul varstnic/familie/societate fiind puternic marcat de starea materială (a se citi mărimea pensiei) a pensionarului sau a familiei sale, etc.

Aşa se face că unii îşi pot împlini visele cele mai îndrăzneţe, pe când alţii...
Aflarăm de curând din presă cum că un grup de pensionari de vârsta a III-a , asociaţi într-un club exclusivist al"seniorilor", (puteţi asimila termenul cu un titlu nobiliar fără a greşi, căci de pe "surse" am aflat că este compus numai din doctori, avocaţi, judecători şi ... primari), au purces la drum prin continent punându-şi la bătaie" economiile "de-o viaţă (sau poate le-a ajuns ultima pensie) să nu moară înainte de a trăi sau retrăi un vis: acela de a vedea Parisul crizat.

Dar,tot bogatul cu noroc! căci , instituţia condusă la nivel naţional de"Mihaela, dragostea mea"( a se citi a lui Geoană) , nonguvernamentală şi apolitică, salvatoarea de pensionari fără moştenitori, le-a întins o mâna de ajutor întru' împlinirea visului.
Toate bune şi la locul lor, dar mai aflarăm că grupul ce număra după unii comentatori 15, după alţii 40, 49, 50,etc. ce conţinea şi persoane care n-ar recunoaşte încadrarea în această grupă de vârstă nici în ruptul capului ( ar trebui înfiinţat şi "clubul juniorilor") a fost urmărit de ghinion după ghinion.

Săracii de ei!Ceasul rău, ce să mai zici?
Bine că le-a ajutat Domnul "Ca să-şi împlinească visul/De a re-vedea Parisul."

-Na!că devenii şi poetesă, poate mă includ şi pe mine în" club", că poeţi n-am auzit să aibă!

Am tăcut destul anul asta!

Am tăcut cam mult anul asta!E timpul să-mi revin, nu-i aşa, mai ales că acum veni şi primăvara!
Sper,am şi eu semnele mele ce-mi vestesc acest lucru.Unul ar fi că s-au lărgit găurile din asfalt!
Altul ar fi ca au început demolările şi reconstrucţia de trotuare (sau poteci?) cu un ritm ce promite finalizarea la anu'şi la mulţi ani...de mandat.
Să vă mai spun şi altele?
Recent ni s-a adresat tuturor întrebarea :"Ce-aţi face dacă aţi fi primar o singură zi?"
Vezi doamne, cică ar ţine cineva seama de ce crede prostimea...
Ce răspuns am putea să dăm? E de ajuns o singura zi să poţi face ceva şi pentru alţii? Nici pentru tine şi ai tăi nu prea ai ce face în aşa "mult" timp.
Dacă în 18 de ani nu s-au putut asfalta cei 1600 de metri de drum , într-o zi...ce să poţi face?
Cred că dacă măcar o zi, cineva s-ar gândi la noi ca la propria persoană, măcar cu puţin respect, ar găsi soluţii. Şi încă foarte repede.
Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere,zice românul nostru, şi totuşi, poate într-un târziu ne va veni mintea la cap şi vom cere noi, cu glas tare, căci chiar dacă este criză, resurse pentru lucruri gen "tichia de mărgăritar"se găsesc, slavă domnului...

Apropo, ştie cineva, când se vor monta artezienele în parcul nostru emblemă?