Ce-ar mai fi de spus?

Motto:
"Traieste o viata buna, onorabila. Cand vei imbatrani si vei privi inapoi, vei putea sa te bucuri de ea a doua oara."
(Autor necunoscut)

        
    Profesional vorbind, sunt la sfarsit de cariera.Am ajuns la momentul acela in care te simti uneori nesigur pentru ca nu stii ce va urma, uneori speriat de perspectiva batranetii ireversibile, alteori optimist , gandind ca , in fond nu esti tu primul si nici ultimul caruia i se intampla,  asa e viata, urmeaza sa se intample tuturor la un moment dat si...pe deasupra , apare posibilitatea de a  face  lucruri pe care pana acum nu ai avut timp sa le faci.

            Ajunsa la ceasul bilantului , revazandu-mi viata de pana acum, cu suisuri si coborasuri, cred ca am motive sa fiu totusi optimista, fie si pentru faptul ca toata munca mea a constat  in  a deschide ochii mintii celor mai tineri invatacei , in a modela  caractere, de cele mai multe ori avand confirmarea a ceea ce am anticipat.

        -Vorbe mari? Poate, dar cuvintele sunt putine pentru a exprima ce ne face pe noi, dascalii mai varstnici, sa mai credem inca in valori morale precum dragostea pentru adevar, dreptate, corectitudine, iubire fata de parinti si de aproape, s.a.m.d.
Am trait intotdeauna  cu credinta ca ele trebuie sa caracterizeze orice societate, chiar daca in Romania zilelor noastre , de multe ori altele sunt valorile care se impun: smecheria, minciuna, tradarea, si vreau sa cred ca intotdeauna am fost  animata de bunacredinta , de constiinta ca orice greseala facuta  din nestiinta sau, si mai rau, cu bunastiinta,  lasa urme de nesters .De aceea nu am acceptat niciodata sa fac lucrurile pe jumatate, sa ma multumesc cu putin, sa-mi zic "las'ca  merge si asa...", si cu toate acestea , sunt constienta  ca am gresit de multe ori...

    Despre rezultate nu pot vorbi eu, ii las pe cei care au putut vedea mai bine lucrurile din afara, sau si mai bine pe cei carora le-am marcat intrucatva copilaria.