Arhivă blog

miercuri, 11 iulie 2012

Poporul sa hotarasca!

POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări, populaţia unei ţări; cetăţenii unui stat; naţiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Populaţia unei cetăţi, a unui oraş, a unui sat (ori a unei părţi dintr-un sat) sau a unei unităţi teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul populaţiei; norod; spec. ţărănime. ♢ Loc. adj. Din popor= care face parte din grosul populaţiei; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulţime mare de oameni strânşi la un loc; poporaţie, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioşilor care aparţineau aceluiaşi cult sau aceleiaşi parohii. [Var.: (înv.) pópol, pópul s.m.] – Cf. lat. p o p u l u s, it. p o p o l o.

POPÓR s. 1. v. naţiune. 2. norod, ţară, (pop.) obşte. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 3. v.gloată. 4. neam, populaţie, seminţie, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (Un ~ de viteji.)

POPÓR s. v. enorie, parohie.

popór s. n., pl. popoáre

POP//ÓR ~oáre n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceleaşi tradiţii culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; populaţie. 3) Totalitate de oameni de o anumită naţionalitate; neam; seminţie. 4) Masă formată din oamenii muncii ai unei ţări. 5) pop. Mulţime de oameni; lume. /cf. lat. populus, it. popolo

popór (-oáre), s.n. – 1. Popor, naţie. – 2.Norod, plebe. – 3. Parohie, enoriaşi. – 4.mulţime, gloată. Lat. pǒpŭlus (Puşcariu,ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), cf. it. popolo,prov., cat. poble, fr. peuple, port. povo.Caracterul de cuvînt moştenit din rom. nu este sigur. Apare din sec. XVII, şi pare cultism, cel puţin cu primele două sensuri; oricum a fost întărit prin contactul cu it. şi fr. (sec. XIX). Der. poporan, s.m. (enoriaş), din lat. pǒpŭlānus, cf. it. popolano „enoriaş“ (după Tiktin, rom. ar fi împrumutat din it.), pare cuvînt moştenit (cf. într-un doc. mold. din 1631 „poporenii ce-au fost la acea biserică“);poporan, adj. (popular); poporime, s.f. (popor; gloată); (îm)popora, vb. (a popula);popula, vb. (a umple cu oameni), din lat.populare, sec. XIX; popular, adj. (popular), din fr. populaire; impopular, adj. (nepopular);popularitate, s.f.; impopularitate, s.f.;populariza, vb.; popularizator, s.m.;populaţi(u)ne, s.f., toate din fr.

Este tot mai des folosit acest enunt de catre politicieni, abuziv chiar, daca ne gandim de cat de multa atentie se bucura "poporul" din partea lor.
Dupa evolutia evenimentelor din ultimele saptamani, in care guvernantii punand pe seama vointei populare propria lor vointa si propriile lor interese de grup (aflate de multe ori la limita legii) ma fac sa cred ca din multitudinea de sensuri date cuvantului mai sus explicat, ei il iau in considerare pe cel mai nefericit, acela de multime, gloata.
E trist, dar adevarat, din moment ce toata comunitatea europeana vede ce se intampla, trage semnale de alarma, da ultimatum-uri, si totusi ,cei ce ne conduc nu recunosc, incearca sa ne convinga ca noi, poporul, asta vrem acum, cu orice pret, incalcand principiile democratiei, sa schimbam presedintele, sa le dam puterea deplina celor care prin traseism schimba raporturile de forta dupa bunul lor plac.
Zilnic vad la televizor figurile acelorasi sforari de 22 de ani, aud aceleasi discursuri gaunoase, fara acoperire in realitate, din care nu lipseste niciodata, bineinteles, cuvantul "popor".
Cred ca e cazul sa se opreasca.Poporul s-a cam saturat!