Arhivă blog

duminică, 23 mai 2010

Paris- un vis posibil?

Cine trăieşte în realitate îşi asumă în general vârsta cronologică, iar uneori, dacă interesul o cere, şi pe cea biologică, ştiut fiind faptul că între ce arată buletinul şi ce arată oglinda e uneori o diferenţă.
Bătrâneţea este a fiecaruia, vârstnicii înşişi asumându-şi-o printr-o atitudine comportamentală adaptată caracteristicilor de vârsta: un anumit raport activitate/odihnă, particularităţi alimentare şi de mişcare fizică, raportul varstnic/familie/societate fiind puternic marcat de starea materială (a se citi mărimea pensiei) a pensionarului sau a familiei sale, etc.
Aşa se face că unii îşi pot împlini visele cele mai îndrăzneţe, pe când alţii...
Aflarăm de curând din presă cum că un grup de pensionari de vârsta a III-a , asociaţi într-un club exclusivist al"seniorilor", (puteţi asimila termenul cu un titlu nobiliar fără a greşi, căci de pe "surse" am aflat că este compus numai din doctori, avocaţi, judecători şi ... primari), au purces la drum prin continent punându-şi la bătaie" economiile "de-o viaţă (sau poate le-a ajuns ultima pensie) să nu moară înainte de a trăi sau retrăi un vis: acela de a vedea Parisul crizat.
Dar,tot bogatul cu noroc! căci , instituţia condusă la nivel naţional de"Mihaela, dragostea mea"( a se citi a lui Geoană) , nonguvernamentală şi apolitică, salvatoarea de pensionari fără moştenitori, le-a întins o mâna de ajutor întru' împlinirea visului.
Toate bune şi la locul lor, dar mai aflarăm că grupul ce număra după unii comentatori 15, după alţii 40, 49, 50,etc. ce conţinea şi persoane care n-ar recunoaşte încadrarea în această grupă de vârstă nici în ruptul capului ( ar trebui înfiinţat şi "clubul juniorilor") a fost urmărit de ghinion după ghinion.
Săracii de ei!Ceasul rău, ce să mai zici?
Bine că le-a ajutat Domnul "Ca să-şi împlinească visul/De a re-vedea Parisul."
-Na!că devenii şi poetesă, poate mă includ şi pe mine în" club", că poeţi n-am auzit să aibă!