Arhivă blog

miercuri, 26 septembrie 2018


Motto:

„Căci moarte nu existăși ce numești tu moarte,
E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.”
(Mihai Eminescu)


IN MEMORIAM…

Din ce în ce mai des aflăm de dascăli care se duc prea devreme în lumea umbrelor. ”Enigmatici și cuminți” oamenii școlii se sting de regulă după primii ani de la pensionare. Pentru foarte mulți dintre ei sfârșitul e mult mai devreme.
    Ziua de luni 24 septembrie 2018 a adus o veste tristă în comunitatea noastra:educatoarea Aurora Fodoroiu a plecat dintre noi. Timpul nu a mai avut răbdare şi ea nu a mai apucat momentul împlinirii celor 64 de ani .
 Cu totii am primit cu mare tristete vestea.
Dar viaţa este alcătuită si din lucruri triste, ce nu se pot înlătura. 
Marea virtute cere omului resemnarea. Se resemnează, însă cel ce şi-a făcut în viaţă datoria de om, de semen, de creştin.
Educatoare careia multi dintre tinerii de azi i-au fost invatacei, Aurora Fodoroiu, s-a realizat în viaţa sa de om şi creştin prin propria sa fiinţă, prin faptele sale si  prin urmaşii săi.
S-a nascut la 21 octombrie 1954 intr-o familie de oameni gospodari din Paulestii Vrancei unde si-a petrecut copilaria. Parintii sai i-au indrumat pasii spre scoala din sat si apoi spre liceul din Vidra.
Vocatia de dascal si-a desavarsit-o prin absolvirea Institutului Pedagogic de 2 ani de la Bacau, unde am avut privilegiul de a-i fi colega.
Pasiunea pentru profesie şi competenţa s-au împletit cu trăsăturile deosebite ale personalităţii sale: modestie, discreţie, generozitate, optimism, respectul faţă de toţi cei din preajmă, colegi sau copii, fiind pacifista, sociabila, cu un fin simţ al umorului şi un accentuat simţ al datoriei.
În societate a fost o persoană de o probitate morală de necontestat. În familie şi-a iubit soţul si copiii, părinţii si fratii.
Şi-a iubit elevii ca un părinte, pătrunzând în sufletul lor cu discreţia omului înţelept şi iscusit, stăruind în a sădi în generaţiile de copii pe care i-a educat bucuria cunoaşterii, sporind capacitatea lor de a-şi rezolva îndoielile şi neliniştea, de a nu fi lăsaţi pradă ignoranţei.
     Prin spiritul ei bogat, deschis, autentic, responsabil şi mai ales generos a exercitat asupra copiilor o puternică influenţă, prin tot ce a spus şi a făcut, pregătindu-i pentru urmatoarea etapa din viaţă, stiut fiind faptul că educaţia primită în primii ani  de viata rodeşte în inimile copiilor in întreaga lor existenţă.
Dincolo de acest moment dureros pentru noi toţi, cauzat de strămutarea prea timpurie la cele veşnice , personal mă simt  onorata că am avut o astfel de colega si prietena.Totodată, cred că nu doar pe mine mă încearcă acest sentiment , ci şi pe cei din familia sa -  pe soţul ei , pe copii , care, începând de astăzi, vor trebui să o poarte în sufletele lor ca pe o nestemată de preţ.
Acelaşi sentiment, consider, îi încearcă şi pe prietenii ei de suflet, pe colegii din corpul profesoral al Şcolii „Alexandru Vlahuta”, şi mai ales pe copiii din generaţiile pe care le-a îndrumat.
Adio, draga noastra prietena si colega ! Îţi dorim ca drumul spre veşnicie să-ţi fie presărat cu flori şi te asigurăm că noi toţi, cei care te-am cunoscut, nu te vom uita niciodată!
O lacrimă plină de pioşenie, ne va cădea mereu  pe locul unde îţi petreci veşnicia!

Dumnezeu să te  odihneasca si sa te binecuvânteze !