-Ei, si ?, veti zice, mare lucru!
-E lucru mare pentru mine, dragilor, ca pana nu demult, abia reuseam sa editez cate un document in Word, ajutandu-ma de niste vechi abilitati intr-ale dactilografiei!
-Pentru ca trebuie sa spun ceva (presupunandu-se ca de aceea mi-am facut blog, pentru c-as avea ceva de spus), si pentru ca momentan nu prea sunt in forma, voi incepe cu ce stiu mai bine: cu o poveste.
E o poveste frumoasa, despre un imparat si slujitorii sai.
Stiti desigur ca imparatul este conform DEX suveran absolut al unui imperiu, stapan, conducator. Cand spun suveran, ma gandesc tot la informatiile oferite de DEX : suveran= cel care se afla deasupra tuturor, care are autoritatea suprema...adica...cel care avand puterea face ce vrea in "imperiul" lui , care poate fi mai mare sau mai mic, desigur, totul pentru popor, din patriotism.
Veti spune , poate, ca am gresit interlocutorii, dvs. nefiind copii. Va asigur ca va veti convinge ca nu e deloc asa!
Deci, indiferent de varsta, va rog, sa o urmariti si discutam la urma!
IATA POVESTEA !
A FOST ODATA un imparat caruia ii placeau atat de mult hainele noi, incat el isi cheltuia averea numai pe imbracaminte.In fiecare ceas al zilei isi schimba vesmintele,si , cum se zice despre un rege:"E la sfat", despre eroul nostru se spunea mereu:"Imparatul e la dulapul cu haine".
INTR-O ZI, iata ca venira in cetate doi pungasi, care se dadura drept mari mesteri tesatori si spusera ca ei stiau a tese cea mai frumoasa, cea mai minunata stofa din lume.Nu doar culorile si desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele croite din aceasta aveau- spuneau ei- darul de a se face nevazute pentru orice om care nu-si indeplinea bine slujba sau care era marginit la minte(adica prost!).
DEMONSTRATIV, ei intinsera atunci doua razboaie si se prefaceau ca lucreaza de zor, cu toate ca nu era nimic pe razboaiele lor. Mereu cereau sa li se dea matase subtire si fir de aur; dar le puneau in sacul lor, deoparte, facandu-se ca lucreaza pana la miezul noptii.Cand i-au intrebat pe curteni daca le place stofa, acestia i-au laudat finetea si eleganta, sfatuindu-l pe imparat sa incerce asemenea haine.Bineinteles ca ei nu vazusera nimic, dar, stiind ce dar au hainele, sa nu se creada ca sunt prosti sau nedemni de dregatoriile lor, au spus toate acestea.
CEI DOI SARLATANI primira rangul de Mari Tesatori ai Curtii, iar curtenii il sfatuira pe imparat sa imbrace noile haine la marea parada de a doua zi. Toata noaptea din ajun cei doi lucrara la lumina lumanarilor.
In sfarsit, se prefacura ca scot stofa din razboi; taiara in aer cu niste foarfeci mari, cusura cu un ac fara fir, apoi spusera ca haina este gata...
TOTI LOCUITORII cetatii (ei,cetatenii!!!) aflasera despre insusirea minunata a stofei si fiecare ardea de nerabdare sa afle cat de prost si de netrebnic este vecinul sau prietenul sau.
"TREBUIE sa stiu acum unde au ajuns ei cu tesutul stofei", isi zise imparatul.
Si trimise pe cel mai bun ministru al sau sa vada ce-au lucrat tesatorii.Acesta, desi nu vazu nimic, nu se zgarci la a lauda stofa "vazuta". Catva timp dupa asta, imparatul trimise un alt slujitor credincios sa vada stofa.Dar nici acesta nu vazu nimic! Totusi lauda si el tesatura, ca sa nu para prost sau nedemn de dregatoria sa .
-E de o frumusete neinchipuita, spuse el imparatului. Si in tot orasul nu se mai vorbea decat de tesatura cea minunata.
IN SFARSIT, vru si imparatul sa vada minunea...Insotit de suita sa, se duse in sala in care cei doi pungasi teseau
fara fir.-"Ce-i asta?", se intreba imparatul."- Eu nu vad nimic. Sunt oare nevrednic de a domni?"Apoi, deodata, striga:"-E de toata frumusetea! Sunt multumit pe deplin!", iar curtenii confirmara :"Intr-adevar, Maria-Ta!"
A DOUA ZI, imparatul, urmat de sfetnicii sai, se duse sa imbrace noile haine. Tesatorii cei pungasi, ridicand bratele in aer, ca si cum ar fi tinut ceva, zisera:
"-Iata pantalonii, iata haina, iata si mantia. Totul este usor ca panza de paianjen."
"-Negresit!!!" raspunsera sfetnicii, desi nu vedeau nimic, pentru ca nici nu era nimic de vazut...Atunci intra marele maestru de ceremonii care zise:"-Maria-Ta, te asteapta la usa baldachinul sub care vei merge la marea parada".
"-Bine, sunt gata! Sper ca nu sunt rau imbracat!"Si se mai uita in oglinda ca sa-si priveasca infatisarea-i mareata.
Curtenii care trebuiau sa-i duca trena se faceau ca ridica ceva de jos, apoi inaltara mainile, ca nimeni sa nu-si dea seama ca ei nu vad nicio trena...si...pe cand imparatul pasea mandru sub baldachinu-i maret, toti oamenii cetatii, din ulita, de la ferestre, strigau:"-Ce haina stralucitoare si ce croiala minunata!"
FINALUL povestii , pentru mine nu este neasteptat:
Din multime, cu ochii mari de nedumerire, un copil, striga:"-IMPARATUL E GOOOOOOOOOOOL!"
In fata ADEVARULUI , si el gol-golut ca si imparatul, multimea de laudatori ipocriti , amuti.
POSTSCRIPTUM:
M-am folosit de aceasta frumoasa poveste care se numeste "Hainele cele noi ale imparatului" si este scrisa de Hans Christian Andersen, pentru a aminti celor ce vor dori sa urmareasca postarile mele, ca fiecare este "bantuit" in existenta sa de cate cel putin o "fata" imparateasca si de slujitorii sai devotati ce sunt in stare sa faca din negru alb sau invers la momentul oportun ( termen ce trimite la derivatul lui- oportunism).
Poate veti intelege astfel si de ce sper ca "Niciodata nu e prea tarziu", atat timp cat se va gasi cineva care sa spuna ADEVARUL. Eu mai sper!
