Preţul traiului civilizat...

Statisticile nu ne avantajează ca popor
la consumul de articole pentru curăţenie.
Apa face parte din categorie?

La oraş, dar mai cu seamă la sat, unde binefacerile civilizaţiei ajung mai greu, tot omul încearcă să-şi facă viaţa mai comodă şi traiul mai civilizat.
Uneori este ajutat de politicile globale, cum ar fi cele UE, care au pus la bătaie fonduri importante pentru infrastructură, chiar daca unii încearcă să spună că de la partid vine totul, alteori de poziţia socială care îi permite să aibă banii necesari, dar după ce şi-a făcut şi el , omul de la sat, săteanul, "infrastructura" lui personală, cu efort şi sacrificii , sperând că nu va mai merge "în fundu' curţii", na! că s-a scumpit canalul la 80% din valoarea apei potabile, care, ştiţi deja ce ieftină este!
-Da ce fraţilor, merg pompele voastre şi la evacuare, sau aşa se acoperă consumul celor care se bucura de privilegii ?
Şi... dacă tot e bătaie de joc, să fie pân' la capăt: a venit canicula, poate sta săteanul şi nespălat, ce-i atâta civilizaţie pe capul lui? Şi pân' la urmă, nu s-a obişnuit de atâtea veri în care apa curge când plouă şi se încăpăţânează să nu curgă strop când afară sunt 37 de grade?

descoperă!

Paris- un vis posibil?

Cine trăieşte în realitate îşi asumă în general vârsta cronologică, iar uneori, dacă interesul o cere, şi pe cea biologică, ştiut fiind faptul că între ce arată buletinul şi ce arată oglinda e uneori o diferenţă.
Bătrâneţea este a fiecaruia, vârstnicii înşişi asumându-şi-o printr-o atitudine comportamentală adaptată caracteristicilor de vârsta: un anumit raport activitate/odihnă, particularităţi alimentare şi de mişcare fizică, raportul varstnic/familie/societate fiind puternic marcat de starea materială (a se citi mărimea pensiei) a pensionarului sau a familiei sale, etc.

Aşa se face că unii îşi pot împlini visele cele mai îndrăzneţe, pe când alţii...
Aflarăm de curând din presă cum că un grup de pensionari de vârsta a III-a , asociaţi într-un club exclusivist al"seniorilor", (puteţi asimila termenul cu un titlu nobiliar fără a greşi, căci de pe "surse" am aflat că este compus numai din doctori, avocaţi, judecători şi ... primari), au purces la drum prin continent punându-şi la bătaie" economiile "de-o viaţă (sau poate le-a ajuns ultima pensie) să nu moară înainte de a trăi sau retrăi un vis: acela de a vedea Parisul crizat.

Dar,tot bogatul cu noroc! căci , instituţia condusă la nivel naţional de"Mihaela, dragostea mea"( a se citi a lui Geoană) , nonguvernamentală şi apolitică, salvatoarea de pensionari fără moştenitori, le-a întins o mâna de ajutor întru' împlinirea visului.
Toate bune şi la locul lor, dar mai aflarăm că grupul ce număra după unii comentatori 15, după alţii 40, 49, 50,etc. ce conţinea şi persoane care n-ar recunoaşte încadrarea în această grupă de vârstă nici în ruptul capului ( ar trebui înfiinţat şi "clubul juniorilor") a fost urmărit de ghinion după ghinion.

Săracii de ei!Ceasul rău, ce să mai zici?
Bine că le-a ajutat Domnul "Ca să-şi împlinească visul/De a re-vedea Parisul."

-Na!că devenii şi poetesă, poate mă includ şi pe mine în" club", că poeţi n-am auzit să aibă!