POPÓR s. 1. v. naţiune. 2. norod, ţară, (pop.) obşte. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 3. v.gloată. 4. neam, populaţie, seminţie, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (Un ~ de viteji.)
POPÓR s. v. enorie, parohie.
popór s. n., pl. popoáre
POP//ÓR ~oáre n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceleaşi tradiţii culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; populaţie. 3) Totalitate de oameni de o anumită naţionalitate; neam; seminţie. 4) Masă formată din oamenii muncii ai unei ţări. 5) pop. Mulţime de oameni; lume. /cf. lat. populus, it. popolo
popór (-oáre), s.n. – 1. Popor, naţie. – 2.Norod, plebe. – 3. Parohie, enoriaşi. – 4.mulţime, gloată. Lat. pǒpŭlus (Puşcariu,ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), cf. it. popolo,prov., cat. poble, fr. peuple, port. povo.Caracterul de cuvînt moştenit din rom. nu este sigur. Apare din sec. XVII, şi pare cultism, cel puţin cu primele două sensuri; oricum a fost întărit prin contactul cu it. şi fr. (sec. XIX). Der. poporan, s.m. (enoriaş), din lat. pǒpŭlānus, cf. it. popolano „enoriaş“ (după Tiktin, rom. ar fi împrumutat din it.), pare cuvînt moştenit (cf. într-un doc. mold. din 1631 „poporenii ce-au fost la acea biserică“);poporan, adj. (popular); poporime, s.f. (popor; gloată); (îm)popora, vb. (a popula);popula, vb. (a umple cu oameni), din lat.populare, sec. XIX; popular, adj. (popular), din fr. populaire; impopular, adj. (nepopular);popularitate, s.f.; impopularitate, s.f.;populariza, vb.; popularizator, s.m.;populaţi(u)ne, s.f., toate din fr.